Pizzeria Trafic Greu

Probabil sunt câteva zeci de pizzerii de la care poți să comanzi în București. Pizza Hut, Jerry’s, Dominium, Cuptorul cu Lemne, Speed Pizza și aș putea să continui până mâine cu lista asta. Astea sunt doar alea mai cunsocute. Totuși, astăzi vă povestesc de o pizzerie relativ nouă, cred că are un an și ceva, dar cu siguranță merită atenția voastră. Situată la intersecția trafic greu cu 13 septembrie, pentru cine vrea să mănânce la fața locului, sau cu livrare acasă prin comenzi la telefon sau online.
În primul rând, prețurile sunt foarte, foarte ok. Majoritatea pizzeriilor care livrează văd că au adus prețul pizzei undeva pe la 18-20 de lei. Aici, cam cea mai scumpă pizza e 17 lei, dar restul sunt în jur de 14-15 lei. Astăzi vă vorbesc despre o pizza care îmi place mie în mod deosebit. Se numește pizza muncitorească și conține Mozzarella, sunca, salam, ciuperci, ceapa rosie, ardei gras, carnaciori, oregano, toate pe un blat subțire și este extrem de delicioasă. Făcute în cuptor cu lemne, desigur, fără să se zgârcească cu cantitățile de ingrediente. Are 28 de cm, ceea ce e rezonabil pentru o persoană.
Arată exact așa:
pizza muncitoreasca
Costă 15,5 lei.
Ah, am uitat să precizez, fiecare comandă făcută la ei vine cu sos inclus, îl recomand pe cel iute, chiar e iute și foarte gustos, plus o cutie de pepsi. Niște chestii pentru care în altă parte plătești, aici ți se oferă bonus.

E alegerea ideală pentru comandat la serviciu, la prânz, sau când vedeți un film cu mai mulți prieteni, sau… ah să fim serioși, oricând este o ocazie ideală să mănânci o pizza delicioasă.
Merită să precizez că sunt zone în care pentru livrarea gratuită este necesar să comandați minim de 20-40 de lei, pe care le găsiți pe site.

Sunt multe sortimente de pizza, majoritatea tradiționale, dar cu denumirile puțin schimbate (însă la fiecare veți găsi în paranteză denumirea clasică), dar și unele mai inedite, cum ar fi pizza cu mititei (n-am încercat-o încă, nu știu ce să vă spun despre ea). Sperând că o veți lua în considerare și că o veți încerca neapărat, vă las cu link-ul site-ului, unde puteți vedea mai multe detalii și de unde puteți comanda cu cea mai mare încredere.

http://www.pizzatraficgreu.ro/

On Plonge – Constanța

Am rămas dator dintr-un post trecut, cu o povestire despre ospătari care se mișcă prea repede. Întâmplarea e de câțiva ani, între timp nu știu dacă s-au îmbunătățit sau nu serviciile, dar povestea e totuși haioasă.
Eram în Constanța la vremea respectivă, vine 14 februarie, și nah, hai să ies cu prietena de atunci la o cină romantică. Întreb în stânga și în dreapta, aflu de local – On Plonge, chiar pe malul mării, aproape de port. Buuuun, zis și făcut, ăsta e. E adevărat că e mai mișto vara, când poți sta pe terasă, te uiți la iahturi și ascuți valurile, dar până la urmă s-a potrivit și atunci. Eh și ajungem noi la restaurant, ne așezăm la masă, comandăm fiecare câte o ciorbă, felul 2, o sticlă de vin, cum se procedează de obicei. Stăm câteva minute, vine ospătărița și aduce o ciorbă și mi-o pune în față. Mai așteptăm un pic, se mai fâțâie ospătărița, o chem și o întreb: „nu vă supărați, dar ciorba ei?” „care ciorbă?” „păi am comandat câte una de fiecare” „ah, îmi cer scuze, m-am încurcat, bla bla.”. În fine, îi aduce și ei ciorba după vreo 2 minute, începem să mâncăm, iau 3 linguri de ciorbă și mă trezesc că îmi aduce felul 2, pe care bine-nțeles că abia a avut loc să mi-l pună pe masă. Wtf. Din experiența mea oarecum sumară, între felul 1 și felul 2 la restaurant mai aștepți măcar 10-15 minute. Mai se așează mâncarea, mai bei o gură de vin, mai fumezi o țigară. Nu, aici grabă mare.

Mă rog, până la urmă, mâncarea a fost destul de decentă și nici prețurile nu mi s-au părut atunci foarte piperate, știu că a fost undeva pe la 70 de lei cu totul. Din ce am auzit, au specialități maritime foarte bune, fructe de mare și alte chestii care mie mi se par dubioșenii și nu mă ating de așa ceva. Dacă, însă, sunteți fani, atunci vi-l recomand.

Fast-food Centru Vechi – Divan

Pentru că e sâmbătă și probabil o să ieșiți și o să beți ca porcii, vă fac o recomandare de shaormerie pentru momentul de după beție, când o să vi se facă foame. E inevitabil, vă spun din experiență.
Divan este o shaormerie un pic mai sus de barieră, parcă Șelari se numește strada, dacă nu mă înșel, după cantina sport și e unul din puținele locuri de luat în seamă din 2 motive: Lipiile sunt făcute de ei și sunt foarte bune și au o groază de sosuri mișto, cu iaurt cu muștar sau mentă și alte nebunii pe care trebuie să le încercați. Recomand shaorma de vită (mă rog, ei îi spun altfel, nu șaorma, dar îmi scapă acum denumirea), carnea e gustoasă și bine făcută. De asemenea, acordă foarte mare atenție la detalii, proprietarii din ce am înțeles sunt libanezi, iar angajații poartă niște costume specifice și foarte haioase. Plus că sunt foarte rapizi și au un stil aparte de a face shaorma. Prețurile sunt destul de piperate, dar sunt specifice zonei. Shaormele mari nu sunt tocmai mari, dar după o beție sunt rezonabile și ingredientele sunt destul de sățioase, deci asta n-ar fi tocmai o problemă.

Distracție plăcută diseară și la final, încercați-i. Vă garantez că n-o să regretați.

Dinner Food

Dinner food este un lanț de autoserviri ce sunt prezente în mare parte din hypermarket-urile bucureștene și, bănuiesc, și din alte orașe. În București am mâncat de la ei în Cora Lujerului și în Auchan Militari. Au tot felul de mâncăruri gătite, piept de pui la grătar, pulpă de pui la grătar, ceafă de porc, frigărui, cordon bleu, cârnați, pește, șnițele și mai sunt câteva, depinde și de zi. Plus ciorbe, diverse salate și tot felul de garnituri, cartofi prăjiți, țărănești, orez cu legume, fasole, tot felul. Pe lângă astea, au și shaorma, dar e mediocră și nu prea văd rostul să mănânci shaorma când ai de ales între atâtea bunătățuri. De multe ori, au fost soluția ideală atunci când ajungeam seara acasă, prea obosiți să mai preparăm ceva de mâncare, dădeam o fugă și luam ceva gata făcut. Printre preferatele mele se numără pulpa de pui sau cordon bleu, cu cartofi la cuptor neapărat, plus o salată de varză cu castraveți sau morcov, sau niște murături, care sunt foarte bune. Porțiile sunt de obicei destul de mari, s-ar putea să mai rămână ceva mâncare (nu prea a fost cazul meu, dar nu sunt deloc micuț și de fiecare dată m-am săturat) și mâncarea este la fel de gustoasă ca cea preparată în casă. Meniurile costă ori 14, ori 15 lei, în funcție de locație, dar după ora 21:00 este un fel de happy hour și orice meniu comandat costă fie 10, fie 11 lei. 2 porții de mâncare destul de copioase pentru 22 de lei mi se pare mai mult decât decent. În speranța că nu se vor prosti și nu vor umbla la porții sau la prețuri, cum au făcut mulți alții înaintea lor, îi recomand cu cea mai mare plăcere.
De asemenea, un mic hint, având în vedere că tot sunt în hypermarket, n-ar strica să mâncați ceva de la ei înainte să faceți cumpărăturile, dacă nu prea ați apucat să mâncați în restul zilei. Eu de obicei dacă mă duc la cumpărături când mi-e foame am tendința să cumpăr jumătate de magazin, așa că ăia 14 lei s-ar putea să vă ajute să faceți economii ceva mai serioase🙂

Happy Chicken

Happy Chicken este un fast food situat pe Bdul Expoziției, vis-a-vis de World Trade Plaza. Au prețuri destul de decente și mâncăruri bune. Am mâncat de la ei sandwich cu șnițel, care costă 9 lei și e destul de mare încât să te saturi chiar și atunci când ești înfometat, șnițelul fiind destul de mare și spre deosebire de majoritatea locurilor care vând așa ceva, nu e numai aluat, ci bucata de carne este suficient de mare cât să nu ai ce comenta. Au o diversitate destul de mare de sosuri, lucru pe care îl apreciez în mod deosebit la fast-food-uri, deoarece poți să-ți faci preparatul pe gustul tău, indiferent care ar fi acela. Also, sunt preparate de ei, nu luate din comerț, mă rog poate cu excepția ketchup-ului, dar băieții se pricep. Sos salsa pentru cine preferă picanteriile, sau diverse sosuri cu iaurt, etc. Mai recomand inclusiv sandwich cu pulpa de pui. Au și shaorma, dar am cam ajuns să mă satur de ea în general și prefer să încerc chestii noi când se nimerește ocazia și ajung la un fast food. De asemenea, au fel și fel de mâncăruri gătite, de la ardei copți până la sarmale, orez cu legume, tocăniță, mămăligă, etc, deci dacă vă aflați în zonă și vă e foame, aveți de unde alege. Porțiile sunt generoase, nu se lăcomesc și sandwich-urile și ele sunt mari. Recomand cu mare plăcere, e genul de loc unde primești ceea ce plătești.

După intrarea în Bușteni, pe stânga

Nu mai țin minte cum se numea restaurantul ăla penal pe care l-am vizitat acu’ ceva vreme, știu că era imediat după intrarea în Bușteni, cum vii dinspre București, pe partea stângă, mai în față de ceva pizzerie, lângă un bistro. Fiind oarecum în criză de bani, am ales să nu mergem în bistro (mare țeapă), ci să intrăm în acest restaurant, atrași de niște meniuri de 14 lei, cu cartofi, șnițel și salată. Oh well, intrăm, ne așezăm la masă, surpriză, meniurile nu mai erau valabile. De ce nu le-or fi dat jos reclamele, nu se știe.

Am făcut greșeala să cerem meniul și să comandăm fiecare câte ceva de mâncare. Eu mi-am comandat cartofi franțuzești cu tigaie de pui picantă, ea și-a luat paste carbonara. Mare greșeală. Țineți minte un lucru, când vă duceți într-un loc să mâncați și pare bombă, dacă sunteți oarecum forțați de împrejurări să mâncați acolo, luați-vă ceva simplu de făcut. Cartofi prăjiți cu piept de pui și o salată îmi vin în minte. Chestii cu care e greu s-o dai în bară și pe care orice bucătar ar trebui să fie în stare să le facă.

Ok, înapoi la poveste. Pe lângă scârba cu care ne trata madama ospătăriță și frigul în care stăteam, că deh, iarna în Bușteni, ciu-ciu căldură în restaurant, de era mai cald în baie, într-un final vine mâncarea.
Problema era că definiția mea de cartofi franțuzești era foarte diferită de ce înseamnă la ei. La mine înseamnă ceva amestecătură de cartofi, brânză, ouă și ceva smântână, băgați frumos la cuptor, rumeni, etc. Gustoși. La ei, cartofii franțuzești însemnau cartofi fierți plus o găleată de smântână îndoită cu apă turnată peste. Alături de tigaia de pui picantă, turnată fix lângă cartofi, ce conținea pui, ardei iute, bulion și o tonă de ulei. Trebuia să fac o poză. Oribil.

Pastele ei… well, era de fapt un fel de supă. Spaghete ce înnotau în smântână. Plus câteva bucățele de șuncă. Cât să-ți inițieze niște grohăieli în stomac, mai rău ca alea din timpul examenelor. Pentru că nah, săracul nu merită tratat cu așa ceva și normal că protestează.
Drept urmare, dacă sunteți în Bușteni și vă e foame, faceți cale întoarsă până în Sinaia și mergeți la Irish Restaurant, undeva prin centru, iarăși îmi scapă numele. Au acolo niște sărmăluțe senzaționale și un ardei iute super, super bun, pus la murat chiar de ei.

Restaurant: Lotca

După titlu, bănuiesc că v-aţi dat seama că de data asta vă prezint un restaurant pescăresc.
Vreau să încep spunând că nu sunt mâncător de peşte, dar prin anumite împrejurări am ajuns să iau masa aici. Nu e vorba că nu-mi place peştele, dar în general nu am răbdare să stau să-l dezosez, aşa că fiecare masă unde se serveşte peşte, pentru mine e un chin, aşa că vă daţi seama că nu am fost foarte încântat când am auzit că urmează să ajung într-un restaurant cu specific pescăresc. În schimb, iubesc pescuitul, dar asta deja e altă poveste.

Eh, ajungem la restaurant, pe str. Mihai Eminescu, aproape de intersecţia cu Calea Moşilor, ne aşezăm la masă şi eu m-am apucat să frunzăresc meniul în speranţa că pot găsi şi altceva în afară de peşte. Vreo 4 feluri de mâncare în meniu, dar la faţa locului nu aveau decât ceva piept de pui, pe care nu îl suport, pentru că în general nu suport mâncarea care n-are niciun gust.
Însă ospătarul mi-a fost de mare ajutor şi mi-a recomandat şalău, la care am zis ok. Btw servirea este foarte ok, ospătarii sunt cunoscători, atât în ceea ce priveşte mâncarea, cât şi băuturile recomandate, se mişcă repede (nici prea repede. da, se poate, o să vă povestesc într-un articol viitor), sunt foarte amabili.
Dar, înainte de felul principal, ne-am încălzit cu nişte aperitive. Icre de ştiucă, servite foarte frumos cu nişte ceapă roşie alăturat, şi nişte gujon de şalău. E un fel de pui shanghai, doar că e, logic, peşte în loc de pui. Are un gust foarte bun, mai ales cu mujdei. Apropo, mujdeiul de la Lotca este foarte, foarte bun. Gros, consistent, foarte gustos.

Am sărit peste borşul pescăresc, dar am înţeles de la cine a mâncat că este aproape la fel de bun ca ăla din Deltă. Peşte proaspăt şi destul de mult, iar zeama… oh well, pentru mâncătorii de peşte este de vis.

A venit şi felul 2, şalău tras în unt cu cartofi gratinaţi şi o salată de roşii. Foarte gustos, atât şalăul cât şi cartofii, iarăşi, servite cu mujdei, o nebunie.

Meniul este destul de variat, peştele e mereu proaspăt, atmosfera foarte bine recreată, chiar n-o să vă fie greu să vă imaginaţi că sunteţi undeva în Deltă.
Ar fi bine totuşi să vă feriţi de chifteluţele de peşte, am înţeles că nu sunt tocmai grozave.

Deci, în final, am rămas plăcut surprins de acest restaurant pescăresc şi cred că o să-l mai vizitez, dacă o să mă prindă vreodată pofta de peşte.

Pentru mai multe informaţii, intraţi cu încredere pe http://www.lotca.ro/ , unde veţi găsi meniul complet, cu preţuri, date de contact, o scurtă prezentare a restaurantului.

Enjoy.

Phoenix – crochete de caşcaval

Phoenix este un club din Constanţa, chiar unul dintre cele mai renumite şi dintre cele mai bune. Da, ştiu că ăsta e un blog despre fast-food.

Aşa că dacă mergeţi prin Phoenix şi încă n-aţi comandat crochetele de caşcaval, încercaţi-le urgent. Foarte, foarte gustoase, servite împreună cu castraveciori muraţi, la rândul lor foarte gustoşi, reprezintă ronţăiala perfectă şi pot lua lejer locul alunelor. Mai ales vara, pe terasă, lângă o bere rece, sunt absolut demenţiale. Da, atât de bune încât meritau separat un articol aici, pe blog. Am mai mâncat din câteva locuri, dar niciunul nu se compara cu gustul celor de acolo. It’s a must.
Enjoy.

La Trenuleţe – Cafenea

articol scris de tanku

Mie unuia imi plac la nebunie cafenelele sau restaurantele with a twist. Am fost in unele in care se manca cu mana, tacamurile fiind inexistente sau una in care toate retetele din meniu veneau sub forma de „platou ce-l mananci cu prietenii, ca singur n-ai sanse”. Eh, iata ca recent am auzit de o cafenea in care – nu sunt chelneri! Bine, nu in sensul clasic de „n-avem bani sa-i platim pe saracii oameni” ci ma refer la faptul ca acestia au fost inlocuiti cu trenulete electrice de scara mare!

Ideea a plecat de la niste baieti foarte pasionati de trenuletele electrice, carora le-au gasit un scop practic si profitabil – sa-ti aduca mancarea la masa, in vagoane de marfa. Desi ideea de „banda mobila pentru mancare” nu-i tocmai noua, ideea de a folosi trenuletele in acest scop este foarte interesanta.

Procedura este foarte simpla. Intri, gasesti loc la masa si te uiti prin meniu. Cand ai decis ce vrei sa comanzi, compostezi (exact ca si nasu’, doar ca fara spaga) niste bilete speciale asociate mesei tale. Apesi un mic buton ce cheama o drezina la masa ta in care plasezi biletul, apoi inca un buton pentru a o trimite la bar. In scurt timp, barul va trimite un marfar cu comanda ta, pe care-l descarci bine-mersi odata ce s-a oprit in dreptul tau, apoi il trimiti inapoi, prin acelasi buton verde ca si drezina. Rinse and repeat, la fel si pentru a cere nota. Sistemul este ingenios, functioneaza foarte bine si, presupunand ca nu esti ghelban si faci glume proaste, foarte eficient.

Produsele disponibile nu sunt extraordinar de variate, in meniu fiind in mare pizza, cafele/sucuri/alcoolice si eventualele snacksuri. De preparare se ocupa bine, pizzele arata destul de gustoase si cafelele sunt elegant ornate. Preturile par la o prima vedere oleaca mai maricele, insa considerand atmosfera si ‘serviciul’, as zice ca merita pentru iesirile mai speciale in oras, cu vreo domnisoara mai draga.

Cafeneaua se afla in zona Piata Muncii, pe Str. Maior Ion Coravu nr. 6. Mai multe detalii puteti gasi pe www.latrenulete.ro .

Dristor Kebab

Bănuiesc că nu prea mai e lume care să nu fi auzit de shaorma de la „Dristor”. Lăudată şi răs-lăudată de toată lumea care habar-n-are ce gust ar trebui să aibe de fapt o şaorma. Pentru că da, şaorma de la dristor e de kkt şi e probabil cea mai overpriced shaorma pe care am mâncat-o.

Şi nu-mi spuneţi că era mai bună înainte, dar s-a stricat între timp, că tot de kkt şi overpriced era şi acu’ 3 ani când am încercat-o prima dată, din curiozitate. Nu mă refer neapărat că e de kkt ca şi gust, pentru că nu e. E un pic peste medie. Dar după tot hype-ul creat, ai aşteptări, te aştepţi să fie super bună, nu un rahat un pic peste medie pe care îl termini din 4 muşcături şi costă 18 lei sau ceva de genu’. E de kkt pentru ce oferă. Dacă ar fi costat 11-12 lei, n-aş fi avut nimic împotrivă. Dar aşa, aş putea să enumăr câteva shaormerii cu câteva clase peste Dristor.

Totuşi, nu au doar şaorma în meniu, şi din ce am auzit, baghetele sunt destul de bune şi la preţuri rezonabile, dar încă nu am apucat să mănânc.
Deci nu recomand Dristor pentru şaorma, contrar a ce zic majoritatea oamenilor care au mâncat de acolo.